Președintele Nicușor Dan a prezentat Strategia Națională de Apărare, document care conturează direcțiile principale de consolidare a securității României. Strategia pune accent pe protecția cetățeanului, modernizarea administrației publice, creșterea rezilienței în fața amenințărilor externe și internaționale, precum și pe adaptarea la noile provocări tehnologice și geopolitice.
„Un element important este că prezentăm această strategie din perspectiva cetățeanului, adică nu vrem să apărăm statul și vrem să apărăm cetățeanul care trăiește, locuiește în acest stat și aici, din nou, întrebarea care se pune este câtă încredere are cetățeanul în acest instrument, statul, și care este disponibilitatea lui eventuală de a-l apăra. Și aici, bineînțeles, că nu știu dacă răspunsul este cel mai fericit și tocmai asta e rostul nostru și parte din această strategie: a corecta decalajul între un avans al societății care l-a făcut pe multe planuri, inclusiv economic, și o rămânere în urmă a administrației publice față de așteptările acestei societăți care s-a maturizat în multe aspecte. Strategia introduce un concept, cel de independență solidară, adică, pe de o parte, acțiunile statului român, ale administrației, să fie în sensul apărării și confirmării unei identități, unui mod de a fi în lume, și în acest sens, în relațiile sale externe, să apere interesele României în mod expres și, pe de altă parte, să păstreze jumătatea solidară a acestui concept, să păstreze angajamentele și toate parteneriatele internaționale pe care România le are.
Strategia diferă de cele care au fost până acum prin faptul că contextul este diferit. Și care este contextul geopolitic diferit față de perioadele anterioare: în primul rând vedem că ordinea internațională este pusă în discuție. Războiul din Ucraina este un exemplu, vedem o creștere a tensiunilor militare peste tot în lume, vedem cumva o tendință de regrupare a statelor autoritare și vedem o diminuare a capacității organismelor internaționale de a păstra ordinea internațională bazată pe reguli. Aceasta este partea militară a contextului, strict geopolitică.
Vedem apoi o evoluție tehnologică cu creștere exponențială, inclusiv inteligență artificială, deci nu mai suntem într-un context în care puterea militară și capacitatea de apărare este proporțională cu economia și cu investițiile în apărare. Deci cine nu reușește să facă saltul tehnologic pe care alții îl fac va fi penalizat mult mai mult decât s-a întâmplat până acum. În același cadru, fenomenul global de digitalizare și interacțiunea cu rețelele sociale dă liber unor acțiuni de manipulare și dezinformare, pentru care trebuie să ai pregătite niște mijloace specifice de apărare. O noutate este, bineînțeles, schimbarea raporturilor economice: vedem un protecționism economic, vedem o luptă pe resurse critice și o limitare a accesului la resurse critice, vedem o creștere a acțiunilor de sabotaj și de perturbare a infrastructurii critice mai mult decât o vedeam în anii precedenți, vedem radicalizare și o creștere a tendințelor antidemocratice care sunt inclusiv întreținute de actori statali, vedem o creștere a amenințărilor transnaționale, transfrontaliere, trafic de droguri, migrație ilegală, și nu în ultimul rând vedem efecte mai puternice ale schimbărilor climatice. Cam acestea sunt elementele de context global care necesită acțiuni și elemente de strategie care să fie diferite de cele cu care eram obișnuiți.
Acum, trecând la ce trebuie să facă România, o să găsiți în textul scris referințe la partea internațională: evident trebuie să păstrăm parteneriatele, trebuie să ne manifestăm interesele în cadrul UE, NATO, parteneriatul cu SUA, acestea sunt lucruri care evident rămân constante ale politicii noastre. Vreau să insist pe câteva chestiuni interne.
O altă vulnerabilitate, și am insistat ca ea să fie clar delimitată în Strategia Națională de Apărare, este corupția, care pe de o parte slăbește coeziunea socială: cum spuneam mai devreme, e greu să vrei să te identifici să aperi un stat corupt. Pe de altă parte, are consecințele sale în economie, deci în prosperitatea oamenilor, inclusiv în calitatea administrației, asta ca vulnerabilitate.
Câteva oportunități pe care aș vrea să le subliniez: în primul rând, pe plan extern, poziția noastră, care sunt din nou ceva mai puțin prezente în spațiul public decât cele la care ne referim de fiecare dată. Poziția geografică a României ne oferă o oportunitate de a fi un centru de conectivitate pe relația dintre Europa și Asia, și asta depinde în mare măsură de stabilitatea la Marea Neagră. Pentru economia din România, asta este o mare oportunitate. De asemenea, cum am mai spus de câteva ori, creșterea cererii globale de echipament militar oferă oportunitate pentru industria noastră, care are tradiție, care are încă profesioniști, care are locații și care, din fericire, în România, avem prezențe interesante de automotive și companii interesante de tehnologie; partea importantă din problemele pe care le au de rezolvat fiecare dintre aceste industrii sunt comune.