Florin Manole subliniază că indemnizația de șomaj nu reprezintă un stimulent pentru inactivitate, ci un drept dobândit exclusiv de persoanele care au muncit și au contribuit la sistemul de asigurări sociale. Acesta clarifică distincția dintre sprijinul acordat celor aflați în tranziție profesională și refuzul deliberat al muncii, argumentând că acest mecanism de protecție este destinat strict celor care și-au îndeplinit obligațiile față de stat.
Ministrul Muncii, Florin Manole, a clarificat poziția instituției sale față de declarațiile recente ale premierului Ilie Bolojan, care sugera reducerea ajutoarelor de șomaj pentru a descuraja „nemunca”. Deși a confirmat existența unor discuții directe cu șeful Executivului, Manole a subliniat că punctele lor de vedere sunt fundamental diferite și că, în prezent, nu există un proiect de lege în acest sens.
Argumentul central al ministrului se bazează pe natura juridică a șomajului: acesta nu este un beneficiu social universal, ci un drept rezultat din contribuțiile anterioare. Manole a explicat că legislația actuală condiționează primirea acestui ajutor de existența unui stagiu de cotizare, ceea ce înseamnă că banii ajung exclusiv la cei care au muncit și au susținut sistemul, nu la persoanele care refuză activitatea profesională.
Referitor la impactul economic asupra beneficiarilor, ministrul a arătat că valoarea actuală a șomajului – adesea reprezentând doar 15-20% dintr-un salariu mediu – este mult prea mică pentru a asigura un standard de viață decent. În opinia sa, „cele câteva sute de lei” nu pot constitui o motivație reală pentru a alege inactivitatea în detrimentul unui loc de muncă.
În final, Florin Manole a punctat dimensiunea umană a acestei situații, definind șomajul nu ca pe o „formă de lene”, ci ca pe un „moment dificil” și nedorit. Ministrul a concluzionat că pierderea locului de muncă este un eveniment stresant pentru orice cetățean, iar sprijinul statului este o formă de solidaritate legitimă față de cei care au contribuit la bugetul public.