Știai că?
Există mai multe mărturisiri de credință, cum ar fi: Simbolul Apostolic, Simbolul Sfântului Atanasie cel Mare și al Sfântului Grigorie al Neocezareei. Dar, Simbolul de credință, este cel mai folosit în Biserica Ortodoxa, a fost alcătuit în cursul a două sinoade ecumenice, la Niceea 325 și la Constantinopol 381.
Canonul Sfintei Scripturi (Canon-Biblic),stabilit de Sfântul Atanasie cel Mare, în Sinodul de la Laodiceea din jurul anului 363, în canonul 59 se stabilea că la serviciul divin să se citească doar din cărțile canonice, iar în canonul 60 se dădea o listă cu 26 de cărți ale Noului Testament, aproape identică cu lista canonului lui de astăzi. La scurt timp după acest sinod, Sfântul Atanasie, episcopul Alexandriei, în scrisoarea a XXX-a festivă din anul 367, ne dă o listă a cărților canonice, care acoperă întru totul lista canonului de astăzi. Ea este considerată de istorici drept prima mențiune scrisă a celor 27 de cărți care compun azi Noul Testament și numai a lor. Consensul în privința acestui canon s-a format începând cu secolul a V-lea. Într-o scrisoare din 367, Atanasie descrie importanța pe care o dă celor 27 de cărți din Noul Testament: „Acestea sunt fântâni ale mântuirii, care îi satură pe cei însetați prin cuvintele pe care le conțin. Doar în acestea este proclamată învățătura evlaviei. Nimeni să nu adauge și nimeni să nu scoată ceva din acestea.” Față de învățătura lui Origen, Sfântul Atanasie cel Mare a creat toate premisele pentru victoria deplină a învățăturii creștine, despre deoființimea (din aceeași ființă) Fiului cu Tatăl. Sfântul a pus un accent deosebit pe identitatea de natură dintre Tatăl și Fiul, folosind expresia strălucire și chip al Tatălui. El arată că în această strălucire și în acest chip este lumina Tatălui și întreg modelul. Afirmând deoființimea Fiului cu Tatăl, Sfântul Atanasie face distincția netă între Dumnezeu și lume asigurând transcendența lui Dumnezeu ca treime de persoane față de lume: „Treimea nu este făcută, ci este veșnică, iar de n-a fost din veci nu poate fi nici acum.”
Pilda zilei
Înţelepciunea călugărului
Era odată, un domnitor renumit pentru mintea sa luminată, și a aflat că,departe, într-o mănăstire retrasă, trăieşte un călugăr bătrân, om de o rară înţelepciune, şi, dorind să vadă
el însuşi cât de adevărată este această vestire, se duse neîntârziat în acel sfânt lăcaş şi ceru să-l vadă pe călugăr. Când acesta veni supus şi smerit, domnitorul, vrând să-l încerce într-o situaţie mai puţin obişnuită, îi spuse:
– Părinte, pot să te întreb ceva?
– Desigur, Măria-ta, întreabă-mă!
– Vezi, deja te-am întrebat.
– Iar eu deja ţi-am răspuns.
– Ce mi-ai răspuns?
– Dar tu ce m-ai întrebat?
Văzând înţelepciunea acestuia, domnitorul a petrecut, de atunci, mult timp împreună cu bătrânul călugăr, care, pentru poveţele sale, era mereu preţuit şi căutat atât de boieri, cât şi de cei simpli şi umili, ce veneau de departe pentru sfaturile sale folositoare, izvorâte din credinţa şi înţelepciunea sa. „Înţelepciunea este izvor de viaţă. – Sfânta Scriptură
Sursa: Realitatea Spirituala